Fara mai multe cuvinte, va prezint...:
Singur
In umbra lunii moarte pe albastrul marii tale
Pe cand zborul unei pasari se vedea, inca, in zare
Inca respira, o, doamne! E un sunet chiar sublim...
Desi ochii morti si singuri aratau doar..venin.
Ii stii chipui. Ii stii viata. Moartea a venit curand
Si ecoul mainii sale intr-a ta, il simti, zburand
Printre fire, gene, sange, doar o lacrima zareste
Chipul gri pe care Dumnezeu, indurerat, priveste..
Lacrima-si gaseste drumul, si incet, coboara, du-te...
Sti ca va ajunge, si va spune toate vrute si nevrute.
Intr’o lacrima, salvat, alb si negru incrustat
Sufletul tau mistic se’ascundea de-ntunecat.
Caci stiai, stiai prea bine ca atunci cand o sa’l simti
Lacrimile tale n’o sa fie prea fierbinti
O raceala moarta, lunga, se prelinge in faclii
Spre a tale lacrimi, ude, care maine n’or mai fii..
Ia’l de mana. Nu mai plange. Respiratia inceteaza
Inima lui nu mai bate, creierul protesteaza...
In jur, fade, zgomotoase, toate lucrurile tipa
Lumea ta, frumoasa, suava, pare curpinsa de gripa
Caci e gri. Nisipul, marea, pescarusii tai din zare
Lacrima ta a cazut doar ca sa’i arate calea
L’ai lasat sa ia cu el tot ce ti’era drag in viata
In schimb, gri, atat mai urla lumea ta care ingheata
Moarte? Nu. Mai rau.
Chin vesnic pentr-un suflet vinovat
Care a lipsit de la caderea, lui..in necurat.
Gri e viata. Gri e moartea. Gri sunt buzele iubind
Tin in ele toate glasurile, gri si ele, de argint.
Te ridici, graiesti, sopting, parca neputand sa pleci..
“Te iubesc, si..stiu ca m-ai ales dintre alte zeci..
Viata ta, verde cu negru, am putut ca s’o salvez..
Dar..n’am vrut...nu vroiam sa incetez”
Peste chipul gri, de moarte, se’asternuse’un val de gheata
Sub val, el, iubitul serii, isi privea frumoasa viata..
A ales’o pentru viata, o iubire ca’n povesti..
Dar ea, gri si mohorata, l’a lasat plutind, in veci..
