vineri, 1 mai 2009

Hey there

Si bine v'am gasit la ora blestemelor de dupamiaza. Vom face impreuna o lista de blesteme ca toate lucrurile spurcate de pe lume sa tuseasca pana isi vomita dracii. Sau plamanii. Sau amandoua. Sau pana incep si eu sa scriu macar 10 cuvinte legate care sa aiba sens. Acestea sunt zece cuvinte legate care au mult sens. 9 cuvinte. Dammit. /end introduction


Hai sa blestemam atestatul. Nu ca nu iese, ci ca nu putem fi atenti la el. Hai sa blestemam sc-ul. Nu ca prind doar koreeni, ci ca nu pot fi atent. Hai sa nu blestemam nimic. Ora de blesteme s'a incheiat, acum stingeti televizorul si plecati la casele voastre.












De ce raman tot timpul oameni care nu ma asculta? Care nu sting televizorul si stau sa asculte..ce? Gandurile mele egoiste. Nu mai mint pe nimeni ca scriu ca sa discut idei, sau sa impartasesc pareri, sau sa culturalizez o planeta. Scriu ca sa am unde sa'mi vars cuvintele, fericirea si amarul. Azi ce'mi vars? Nu stiu sa descriu starea de fata. O combinatie foarte neinspirata intre frustrare, rana si nervi. Ea e acasa. Ea nu sta pe net, ca nu vrea sa vorbeasca cu nimeni. Si cand sta pe net, trebuie sa vorbeasca cu prietenii ei. Carora le sunt dedicate ultimele articole. Frumoase, fericire. Ei au adus'o pe ea inapoi la fericire. Ei au dus'o inapoi la tristele. Si in nici una din acele doua faze nu m'am regasit cat ar fi trebuit. Intr-una, nu ma regaseam pentru ca nu puteam sa'i ofer ce ii puteau oferi Kiddu Kami, sau Sirius, dragul ei drag, sau Doru si Cristina. In a doua, nu ma regaseam, pentru ca suferea din cauza ca i'a pierdut pe ei. De la distanta nu'i pot oferi umarul sa planga, n'o pot lua in brate, asa ca, totusi, la ora blestemelor, blestemam distanta. Normal, mi'ar fi placut sa poata sa'mi spuna mie prin ce trece, sa isi verse nervii la mine in fereastra. Desi tine la el. Dupa toate ce i'a facut, ea tine. Si de'asta, e treaba ei si a lui.


Nu e treaba mea. Pentru prima data dupa multa, foarte multa vreme, ceva legat de ea nu e treaba mea. Cum e?


Prima idee ar fi sa scriu incorect. Indiferent ce am facut vreodata eu, a fost treaba ei. Dar suntem doua firi diferite, cum zice si ea. Poate ea are nevoie ca o parte din viata ei sa fie doar a ei. Chiar daca ar trebui sa inteleaga ca asta nu se poate tot timpul. Si n'o sa ma las atras in asta. Daca odata am fost tot ce avea nevoie, pot fi in continuare...daca mi s'ar da o sansa.


Poate pur si simplu nu suntem potriviti. Daca eu vreau sa'i dau totul, si accept mai putin in schimb. Daca poate sa se ataseze atat de usor de el, si sa sufere atat de mult cand o lasa. Cand increderea ii este inselata de prieteni, plange. Dar plange singura.


Nu mai pot scrie in continuare.


Nu ma simt nicicum. Deci ma simt cumva. Pur si simplu, inutil.


Nu pot face nimic s'o fac mai bine. Pot s'o fac mai rau, si asta nu ma ajuta cu nimic. Nici pe ea.


Sunt inutil.

miercuri, 21 ianuarie 2009

21 ianuarie.

Stiu ca nu mai inseamna multe data asta.

Vreau doar sa existe undeva, oriunde, dovada ca ma gandeam, in ziua de 21, la alta zi de 21, din primavara anului trecut..

marți, 21 octombrie 2008

21 octombrie.

Septembrie a trecut fara urme. Eram acolo.
Lunile trec, incet, dar sigur, repede, dar fericit. :) La multi ani, inca o data!

joi, 9 octombrie 2008

:)

Oamenii pleaca, vorbele raman.

Te iubesc.

joi, 21 august 2008

La multsi ani,Sunshine..


Inca o zi pe care m`ai lasat sa cred ca e pierduta.:)
O sa faci asta mereu?
E un joc ptr tine?...

Credeam ca...dar ce conteaza ce credeam, nu?
Acum vom adormi in acelasi pat.Acuzele din ochii mei iti sunt de ajuns.
Noapte buna, 21 august.
Roxa te astepta in zadar!

luni, 21 iulie 2008

Trecerea.

Momentul perfect in care iti dai seama de viitor e .. perfect. E un moment cand sti, cu puterea ta interioara, ca locul tau e in bratele unei persoane. Acum 4 luni am descoperit viata mea, in bratele ei. Pana atunci am fost mort.

4 luni..nu inseamna mult. O treime de an. 120 si ceva de zile. Multe ore, minute, secunde, dar cate clipe! Cine a stat sa le numere? Atatea clipe pe care unii oameni si le aduc aminte toata viata, si pe care si eu o sa mi le aduc aminte, dar sunt atat de multe. Mi'a indeplinit atatea vise, nici n'o sa'si dea seama vreodata.

Am facut greseli. Multe. Si inca mai fac. Ziua de 21 trebuia sa fie perfecta. N'am reusit nici pe departe s'o fac asa. Si'a pierdut poate cea mai buna prietena pe care o avea, si n'am fost langa ea. Ar fi vrut s'ai zic din primul moment al zilei c'o iubesc, si am amanat pana in ultimul. De frica.

Da, de frica. De frica faptului ca s'ar putea sa nu...sa nu fie fericita. Pierderea ei a insemnat mult. Imi deschid, aici, sufletul. Pentru ultima oara. Trebuia, da, trebuia s'o fac de la inceput. De cand a inceput ziua. Trebuia sa incerc sa'i fiu alaturi, dar n'am putut. Nici acum nu cred ca pot. Mi'e frica de ziua de 21 a fiecarei luni. Mi'e o frica teribila, si mi'e frica sa si recunosc. Ea stie de ce. E in arhiva blogului de ce. Mi'a fost prea frica de ziua asta. Asa ca, la mai putin de 30 de minute ramase din ea, scriu aici ce mai pot scrie. Cu lacrimi in ochi, iti zic, tie, ca n'ar fi trebuit sa'mi fie frica. Ca n'am avut motiv, dar m'am panicat ca un nebun. Am fugit toata ziua, am visat, am fost..pe alta lume. Doar gandindu'ma...la ce m'as face daca 4 luni ar fi sfarsitul. Am crezut ca la 3 luni a fost sfarsitul. M'am inselat atunci, dar acum..?

Doare. Am dezamagit. 4 luni sunt 4 luni. Nu's nici pe departe cat vreau eu sa fie. As vrea sa fie 40 de ani. 40 de ani cu ea, cel putin. Merita pe cineva care sa fie langa ea, alaturi de ea, urmatorii 400 de ani. Cu 4 milioane de atingeri. Totul a pornit de la 4 ore de aur, si acum avem 4 luni minunate. 2 suflete cu 2 copii fac 4 chestii. Lucruri. Ingeri. Pentru 4 luni. 4 cadouri. 4 vise de moment pentru mine.

De 4 ori ii voi zice ca o iubesc. Ultimele lucruri care le fac pe ziua de azi.

Ar fi meritat mult mai mult. Mi'a fost frica. Ar fi avut nevoie. Am dezamagit. Daca dupa ziua de azi ma trimite la dracu', acolo mi'e locul. N'am fost alaturi de ea. Dar mi'a fost groaznic de frica. Mi'am adus aminte de 400 de ori in cursul zilei de ce s'a intamplat acum o luna. Partea care s'a rupt atunci in mine m'a facut sa ma port ca un idiot. Partea aia a fost distrusa. A curs din mine, nu mai exista. A curs prin lacrimi, sange, suflet si inima. E afara din mine. Din cauza ca mi'am dat seama, dupa ce au trecut multe ore din zi, de un lucru, care nici nu'l pot scrie aici.

Nu mai am o parte distrusa din inima. Nu mai am nici inima. Totul e la ea.

Probabil, cand citesti asta, daca o citesti..eu..

Nu stiu ce sa zic. Respir pe undeva, sper s'o fac. M'a durut azi. Ma doare si acum. Plang, imi rup inima si sufletul. E o zi neagra din viata mea, pentru ca am dezamagit'o, pe ea.

Te iubesc, Roxa. Si'mi pare rau. Ne doresc multe luni impreuna. Am vrut...sa'ti zic in ultimul moment ca n'am uitat. Ca sa terminam ziua perfect..

Am..gresit.

Poate fatal.

E ultimul lucru care va aparea pe blog. Creatiile, vor aparea in alte locuri. E istorie..

Iarta'ma...


La..cat mai multe luni impreuna. Ani si vieti. Te iubesc, si te'am iubit de mai mult de 4 luni incoace. Din 5 februarie. De cand am vorbit prima data pe net. De cand m'am nascut si pana mor. De la 17 ani pana la infinit.
De acum pana mor.



Sufletul meu pereche.


Te iubesc.


....

luni, 14 iulie 2008

Fat-Frumos

"Ai fi putut macar sa`mi spui cum ai facut s`o iubesti doar pe ea, Fat-Frumos?Pentru ca eu stiu ca ea te`a ajutat mult.Cum ai reusit sa iubesti o singura fata ?"


Vrei sa'ti spun? Iti spun.

Problema cea mare e ca ai taiat versurile exact de unde conta mai mult.

"pentru ca stiu ca ea te'a ajutat mult.".

Ea m'a ajutat mult. Ea mi'a facut sa'mi dau seama ca langa ea mi'e fericirea.

Exista un sentiment pe lume pentru care inca n'am gasit nume. Multi oameni traiesc, putini iubesc. Si mai putini iubesc sincer. Dar exista o categorie de oameni care au cunoscut sentimentul vietii. Acel sentiment care apare atunci cand privesti in ochii omului pe care il iubesti, si sti ca langa el vrei sa'ti petreci restul vietii.

Stii, atunci, ca vor veni ani. Ani de scoala, liceu, facultate, slujba, casnicie, copii, batranete, orice fel de ani care ii veti petrece impreuna, fara a va plictisi vreodata. Si cand dati impresia ca va plictisiti, gandul e tot unul la celalalt.Si cand nu zic nimic, se tin de mana. Si cand nu fac nimic deosebit, se gandesc. Cand termina sa se gandeasca, se joaca de'a "Care cedeaza primul?". Si atunci, cel care a simtit sentimentul vietii cedeaza. Si spune: "Stii, te iubesc".

Sentimentul care'ti da aripi e siguranta ca alaturi de el/ea, vei trai o viata fericita. Asa ramai copil toata viata. Fiind sigur ca poti oricand sa visezi, ca poti trai cum vrei tu, iesi in miezul noptii pe strada sa canti. Si nu iesind din cauza ca "e fain". Iesind fara sa'ti dai seama de ce.

Fata care poate sa'ti dea..sa'mi dea..acest sentiment merita orice. Ea m'a ajutat sa ii invat pe ceilalti cum se face sa iubesti o singura fata. Daca ma intreaba, o sa le spun. Intr'o zi, o sa plec cu ea sa fiu fericit. Si atunci ma vor ura ca nu i'am invatat toate secretele.

Dar n'au intrebat.

E simplu sa iubesti o singura fata. Cand fata e ea.



~Fat-Frumos