Singur

Poate..acesta e primul articol care are si rost pe acest blog. E..o poezie scrisa de mine intr-un moment de plictiseala, care are ceva radacini in unele din problemele cu care ma confrunt in viata reala. Majoritatea oamenilor se plang ca n'au intalnit iubire sincera toata viata...eu..am intalnit prea multa.

Fara mai multe cuvinte, va prezint...:

Singur

In umbra lunii moarte pe albastrul marii tale

Pe cand zborul unei pasari se vedea, inca, in zare

Inca respira, o, doamne! E un sunet chiar sublim...

Desi ochii morti si singuri aratau doar..venin.

Ii stii chipui. Ii stii viata. Moartea a venit curand

Si ecoul mainii sale intr-a ta, il simti, zburand

Printre fire, gene, sange, doar o lacrima zareste

Chipul gri pe care Dumnezeu, indurerat, priveste..

Lacrima-si gaseste drumul, si incet, coboara, du-te...

Sti ca va ajunge, si va spune toate vrute si nevrute.

Intr’o lacrima, salvat, alb si negru incrustat

Sufletul tau mistic se’ascundea de-ntunecat.

Caci stiai, stiai prea bine ca atunci cand o sa’l simti

Lacrimile tale n’o sa fie prea fierbinti

O raceala moarta, lunga, se prelinge in faclii

Spre a tale lacrimi, ude, care maine n’or mai fii..

Ia’l de mana. Nu mai plange. Respiratia inceteaza

Inima lui nu mai bate, creierul protesteaza...

In jur, fade, zgomotoase, toate lucrurile tipa

Lumea ta, frumoasa, suava, pare curpinsa de gripa

Caci e gri. Nisipul, marea, pescarusii tai din zare

Lacrima ta a cazut doar ca sa’i arate calea

L’ai lasat sa ia cu el tot ce ti’era drag in viata

In schimb, gri, atat mai urla lumea ta care ingheata

Moarte? Nu. Mai rau.

Chin vesnic pentr-un suflet vinovat

Care a lipsit de la caderea, lui..in necurat.

Gri e viata. Gri e moartea. Gri sunt buzele iubind

Tin in ele toate glasurile, gri si ele, de argint.

Te ridici, graiesti, sopting, parca neputand sa pleci..

“Te iubesc, si..stiu ca m-ai ales dintre alte zeci..

Viata ta, verde cu negru, am putut ca s’o salvez..

Dar..n’am vrut...nu vroiam sa incetez”

Peste chipul gri, de moarte, se’asternuse’un val de gheata

Sub val, el, iubitul serii, isi privea frumoasa viata..

A ales’o pentru viata, o iubire ca’n povesti..

Dar ea, gri si mohorata, l’a lasat plutind, in veci..