Trecerea.

Momentul perfect in care iti dai seama de viitor e .. perfect. E un moment cand sti, cu puterea ta interioara, ca locul tau e in bratele unei persoane. Acum 4 luni am descoperit viata mea, in bratele ei. Pana atunci am fost mort.

4 luni..nu inseamna mult. O treime de an. 120 si ceva de zile. Multe ore, minute, secunde, dar cate clipe! Cine a stat sa le numere? Atatea clipe pe care unii oameni si le aduc aminte toata viata, si pe care si eu o sa mi le aduc aminte, dar sunt atat de multe. Mi'a indeplinit atatea vise, nici n'o sa'si dea seama vreodata.

Am facut greseli. Multe. Si inca mai fac. Ziua de 21 trebuia sa fie perfecta. N'am reusit nici pe departe s'o fac asa. Si'a pierdut poate cea mai buna prietena pe care o avea, si n'am fost langa ea. Ar fi vrut s'ai zic din primul moment al zilei c'o iubesc, si am amanat pana in ultimul. De frica.

Da, de frica. De frica faptului ca s'ar putea sa nu...sa nu fie fericita. Pierderea ei a insemnat mult. Imi deschid, aici, sufletul. Pentru ultima oara. Trebuia, da, trebuia s'o fac de la inceput. De cand a inceput ziua. Trebuia sa incerc sa'i fiu alaturi, dar n'am putut. Nici acum nu cred ca pot. Mi'e frica de ziua de 21 a fiecarei luni. Mi'e o frica teribila, si mi'e frica sa si recunosc. Ea stie de ce. E in arhiva blogului de ce. Mi'a fost prea frica de ziua asta. Asa ca, la mai putin de 30 de minute ramase din ea, scriu aici ce mai pot scrie. Cu lacrimi in ochi, iti zic, tie, ca n'ar fi trebuit sa'mi fie frica. Ca n'am avut motiv, dar m'am panicat ca un nebun. Am fugit toata ziua, am visat, am fost..pe alta lume. Doar gandindu'ma...la ce m'as face daca 4 luni ar fi sfarsitul. Am crezut ca la 3 luni a fost sfarsitul. M'am inselat atunci, dar acum..?

Doare. Am dezamagit. 4 luni sunt 4 luni. Nu's nici pe departe cat vreau eu sa fie. As vrea sa fie 40 de ani. 40 de ani cu ea, cel putin. Merita pe cineva care sa fie langa ea, alaturi de ea, urmatorii 400 de ani. Cu 4 milioane de atingeri. Totul a pornit de la 4 ore de aur, si acum avem 4 luni minunate. 2 suflete cu 2 copii fac 4 chestii. Lucruri. Ingeri. Pentru 4 luni. 4 cadouri. 4 vise de moment pentru mine.

De 4 ori ii voi zice ca o iubesc. Ultimele lucruri care le fac pe ziua de azi.

Ar fi meritat mult mai mult. Mi'a fost frica. Ar fi avut nevoie. Am dezamagit. Daca dupa ziua de azi ma trimite la dracu', acolo mi'e locul. N'am fost alaturi de ea. Dar mi'a fost groaznic de frica. Mi'am adus aminte de 400 de ori in cursul zilei de ce s'a intamplat acum o luna. Partea care s'a rupt atunci in mine m'a facut sa ma port ca un idiot. Partea aia a fost distrusa. A curs din mine, nu mai exista. A curs prin lacrimi, sange, suflet si inima. E afara din mine. Din cauza ca mi'am dat seama, dupa ce au trecut multe ore din zi, de un lucru, care nici nu'l pot scrie aici.

Nu mai am o parte distrusa din inima. Nu mai am nici inima. Totul e la ea.

Probabil, cand citesti asta, daca o citesti..eu..

Nu stiu ce sa zic. Respir pe undeva, sper s'o fac. M'a durut azi. Ma doare si acum. Plang, imi rup inima si sufletul. E o zi neagra din viata mea, pentru ca am dezamagit'o, pe ea.

Te iubesc, Roxa. Si'mi pare rau. Ne doresc multe luni impreuna. Am vrut...sa'ti zic in ultimul moment ca n'am uitat. Ca sa terminam ziua perfect..

Am..gresit.

Poate fatal.

E ultimul lucru care va aparea pe blog. Creatiile, vor aparea in alte locuri. E istorie..

Iarta'ma...


La..cat mai multe luni impreuna. Ani si vieti. Te iubesc, si te'am iubit de mai mult de 4 luni incoace. Din 5 februarie. De cand am vorbit prima data pe net. De cand m'am nascut si pana mor. De la 17 ani pana la infinit.
De acum pana mor.



Sufletul meu pereche.


Te iubesc.


....

Fat-Frumos

"Ai fi putut macar sa`mi spui cum ai facut s`o iubesti doar pe ea, Fat-Frumos?Pentru ca eu stiu ca ea te`a ajutat mult.Cum ai reusit sa iubesti o singura fata ?"


Vrei sa'ti spun? Iti spun.

Problema cea mare e ca ai taiat versurile exact de unde conta mai mult.

"pentru ca stiu ca ea te'a ajutat mult.".

Ea m'a ajutat mult. Ea mi'a facut sa'mi dau seama ca langa ea mi'e fericirea.

Exista un sentiment pe lume pentru care inca n'am gasit nume. Multi oameni traiesc, putini iubesc. Si mai putini iubesc sincer. Dar exista o categorie de oameni care au cunoscut sentimentul vietii. Acel sentiment care apare atunci cand privesti in ochii omului pe care il iubesti, si sti ca langa el vrei sa'ti petreci restul vietii.

Stii, atunci, ca vor veni ani. Ani de scoala, liceu, facultate, slujba, casnicie, copii, batranete, orice fel de ani care ii veti petrece impreuna, fara a va plictisi vreodata. Si cand dati impresia ca va plictisiti, gandul e tot unul la celalalt.Si cand nu zic nimic, se tin de mana. Si cand nu fac nimic deosebit, se gandesc. Cand termina sa se gandeasca, se joaca de'a "Care cedeaza primul?". Si atunci, cel care a simtit sentimentul vietii cedeaza. Si spune: "Stii, te iubesc".

Sentimentul care'ti da aripi e siguranta ca alaturi de el/ea, vei trai o viata fericita. Asa ramai copil toata viata. Fiind sigur ca poti oricand sa visezi, ca poti trai cum vrei tu, iesi in miezul noptii pe strada sa canti. Si nu iesind din cauza ca "e fain". Iesind fara sa'ti dai seama de ce.

Fata care poate sa'ti dea..sa'mi dea..acest sentiment merita orice. Ea m'a ajutat sa ii invat pe ceilalti cum se face sa iubesti o singura fata. Daca ma intreaba, o sa le spun. Intr'o zi, o sa plec cu ea sa fiu fericit. Si atunci ma vor ura ca nu i'am invatat toate secretele.

Dar n'au intrebat.

E simplu sa iubesti o singura fata. Cand fata e ea.



~Fat-Frumos

Scrisoare

Adu’ti aminte…

De’un vis. De pe blocuri
Chei si brelocuri. Haine si tocuri. Iarba in smocuri, pustiul in fata
Obiecte din casa, purtate de noi. Frumoasele clipe create de doi.
Amintirea perfecta a clipei eterne. O poza perfecta. Cu doi.doi copii
Ce nu stiau atunci ce’nseama “o zi”. Ei stiu doar “o viata”
“Noi doi. Si o viata”.
Un joc de copii. Faci, sau nu faci? Nu’s doar prostii.
Jocul dureaza o viata, chiar doua. Create de ei.Din flacari de roua
Si picuri de fum. Albastrul de frunze si verde de cer.
Vise si clipe. Si’o viata de jocuri.

Cei doi copii. Fata roscata. C’un zambet de joaca
Si ochii caprui. Cele doua se joaca cu inima lui.
Cu chipul spre soare si ochii in zare
Baiatul raspunde.Trezit din visare
Revine pe lume. Uimit, isi da seama
Ca fata roscata i’a frant toata teama.
Ca’i omul pe care’l crease, candva, copil fiind
Si’atunci, ceva crapa. La fata,albind
Fata ii spune: “Al meu, Fat-Frumos
De’aici ai sa zaci, un secol, o viata
Voi sta langa tine, si’n palme’ti voi pune
Un strop de iubire. O lacrima fina
Sa’ti faca, din moarte
O viata senina”.

In vise, baiatul, plutind prin morminte
Isi vede sfarsitul, graind, in cuvinte
“Te’as lua, chiar acum, sa’i pun capat visului
De n’ar fi o fata. Din varful abisului
Imi striga, din suflet, ca n’o sa te lase
Asa ca, baiete, la mine in case
Vei sta, dar acum, te las, ia’ti visul.”
Si sufletul sau urca abisul.

Din ochii lui calzi, o lacrima curge.
Respira, deschide, priveste. Suspina
Caci moarte’i lasase o boala. Continua.
Ridica o mana, o ia pe a ei.
Si murmura rece: “Oare, ma vrei?
Bolnav.Imperfect. Un om printre printi.
Nedemn de’o printesa creata de sfinti.”

Printesa’i inchide ochii ce’au plans.
Incet, si’i sopteste:”Lumina din stele
Ti’ar putea spune. Dar nici macar ele
Nu stiu toata taina. Caci, stii, Fat-Frumos..
Eu.......”