Scrisoare

Adu’ti aminte…

De’un vis. De pe blocuri
Chei si brelocuri. Haine si tocuri. Iarba in smocuri, pustiul in fata
Obiecte din casa, purtate de noi. Frumoasele clipe create de doi.
Amintirea perfecta a clipei eterne. O poza perfecta. Cu doi.doi copii
Ce nu stiau atunci ce’nseama “o zi”. Ei stiu doar “o viata”
“Noi doi. Si o viata”.
Un joc de copii. Faci, sau nu faci? Nu’s doar prostii.
Jocul dureaza o viata, chiar doua. Create de ei.Din flacari de roua
Si picuri de fum. Albastrul de frunze si verde de cer.
Vise si clipe. Si’o viata de jocuri.

Cei doi copii. Fata roscata. C’un zambet de joaca
Si ochii caprui. Cele doua se joaca cu inima lui.
Cu chipul spre soare si ochii in zare
Baiatul raspunde.Trezit din visare
Revine pe lume. Uimit, isi da seama
Ca fata roscata i’a frant toata teama.
Ca’i omul pe care’l crease, candva, copil fiind
Si’atunci, ceva crapa. La fata,albind
Fata ii spune: “Al meu, Fat-Frumos
De’aici ai sa zaci, un secol, o viata
Voi sta langa tine, si’n palme’ti voi pune
Un strop de iubire. O lacrima fina
Sa’ti faca, din moarte
O viata senina”.

In vise, baiatul, plutind prin morminte
Isi vede sfarsitul, graind, in cuvinte
“Te’as lua, chiar acum, sa’i pun capat visului
De n’ar fi o fata. Din varful abisului
Imi striga, din suflet, ca n’o sa te lase
Asa ca, baiete, la mine in case
Vei sta, dar acum, te las, ia’ti visul.”
Si sufletul sau urca abisul.

Din ochii lui calzi, o lacrima curge.
Respira, deschide, priveste. Suspina
Caci moarte’i lasase o boala. Continua.
Ridica o mana, o ia pe a ei.
Si murmura rece: “Oare, ma vrei?
Bolnav.Imperfect. Un om printre printi.
Nedemn de’o printesa creata de sfinti.”

Printesa’i inchide ochii ce’au plans.
Incet, si’i sopteste:”Lumina din stele
Ti’ar putea spune. Dar nici macar ele
Nu stiu toata taina. Caci, stii, Fat-Frumos..
Eu.......”