Take a deep breath. No, i mean it. Tradus, ar insemna sa tragi adanc aer in piept. Daca ai si face'o, ar fi perfect. Dar macar incearca.

Si acum, uite-te in jurul tau. Sau...de fapt nu te uita. Gandeste-te ce faci exact acum. Citesti un material postat pe un blog. Blogul unui prieten, unui cunoscut, unui iubit, depinde cum ma vezi.Dar..gandeste-te de ce o faci. Cum o faci. Citesti..pentru ca...genial, iti merge netul. Acum, ce s'ar intampla daca nu ar mai merge netul?

Ti-e frica ca s'ar putea sa nu mai mearga? Putin. Ca ai un plan de rezerva. Daca nu mai merge netul, pui mana pe telefon. Daca cumva nu ti'ai platit factura de telefon, te uiti la Tv. In caz ca nu mai ai curent in casa, eh, atunci ai o problema. Probabil citesti. Sau faci curat. Cand nu mai poti face asta, te joci cu pisica, sau vorbesti cu cei din familie, sau iesi in oras. Planuri de rezerva peste planuri de rezerva, toate raspunzand la cea mai tampita intrebare care exista. "Ce-ar fi daca..?".

E in natura umana sa conceapa planuri de rezerva. Acest lucru sa intampla din cele mai varii motive, incepand cu nevoia de siguranta, de a sti ca ziua de maine va fi la fel sau mai buna decat cea de azi, sau pur si simplu, va fi, si terminand cu presiunea grupului, cu rusinea infrangerii, si toate celelalte. In lipsa unui plan de rezerva, fiecare esec tinde spre catastrofa. Se poate ca dintr'un simplu esec, un om sa nu se poate recupera, sa nu se ridice si sa nu continue lupta. Si se intampla peste tot in jur. Oameni care cedeaza, care renunta la parti din ei, la pasiuni, la iubiri si la prietenii pentru ca nu s-au mai putut ridica. Si nu s-au mai putut ridica doar din motivul ca n'au avut un plan de rezerva. Frica lor de necunoscut a fost atat de puternica, incat odata ce necunoscutul a sosit, nici n-a mai avut ce distruge. Omul a fost prea socat sa mai lupte.

Si de aici incepe totul. Frica de note, frica de scoala, de profesori, de parinti, de faptul ca n'ai sa fii destul de bun cat ar vrea ei, frica de esec, frica de rusine, frica de suferinta, frica de sfarsit, frica, frica, frica. Oamenii nu multumesc pentru ce au din cauza ca apreciaza, ci din cauza ca inca le au. De fiecare data cand se uita in ochii persoanei iubite, in loc sa vada mari de vise, sentimente placute si frumoase, ei vad posibilitatea ca intr'o zi o vor pierde. Ceva trebuie schimbat aici. Trebuie incredere..

Incredere in propriile forte. Increderea de a visa, increderea in tine ca vei putea urmari orice vis. Fara sa'ti fie frica de chestii marunte, cum ar fi suferinta, moartea, si alte prostii. Frica niciodata nu te va duce mai aproape de vise..si totusi, acele vise sunt atat de aproape, uneori. Pasii care trebuie facuti intre o viata obisnuita si o viata perfecta sunt atat de mici, incat nimeni nu'i vede, si, deci, nimeni nu'i face.

Aveti incredere in voi, cei care cititi ce scrie aici! Fiecare puteti schimba lumea, asa cum au facut'o si altii. Nu lumea toata, ci lumea voastra. Iesiti afara si visati, zambiti, fiti frumosi pentru voi, si pentru acei putini oameni care vor zambi inapoi. Uitati-va cu grija in jur, ca poate fericirea voastra e mult mai aproape decat ati putea credea vreodata. Luptati pentru fiecare vis, indiferent cat de mic pare. Daca aveti o viata frumoasa care ati vrea s-o traiti, nu va fie frica de ce ati putea intalni pe drum. Iubiti, fara a va fi frica ca ati putea fi raniti vreodata, caci asa veti ajunge pe culmile viselor. Nu renuntati niciodata, caci singurul lucru de care merita sa va fie frica sunteti voi insiva! Si eu am incredere in fiecare din voi. Nu va fie frica, traiti si visati...

Nu plecati..