Lacul.

Peste lacul din oglinda se asterne-n zare, noaptea.
Ea priveste. El se uita.

In oglinda se reflecta pale lacrimi de nisip
O suita de vieti albe, toate de acelasi tip.
Raze noi, plutesc prin aer ca un stol de aripi vii
Prevestind tot ce’i mai dulce pentru-a stelelor copii.

In oglinda e si cerul, fara nori, pustiu si pur
Un vis scurt, trait pe’o banca, care nu a prins contur
Martorii cararii albe sunt doi greieri adormiti
Care canta, beti de viata, printre frunze stand pititi...

Sub un cer pustiu, albastru, s’a nascut o banca mica
De’o culoare rosie, tare, soarele sa’i poarte pica
Iar pe banca stau culcate, adormite’n vant de soare
Gingase si moi, visate, dar traind, doua petale.

Sub petale, iarba verde, mirosind a catifea
E o rochie fara trena, dar croita pentru ea.
Iarba verde o va face zana muntelui creat
Dintr-un fir de ata alba, fost cusut, dar nu uitat.

Langa zana sta si printul, zambitor ca o lalea
Iar pe banca, stau culcate, coji de lacrimi drept saltea.
Peisajul din oglinda e facut din stropi de vis.
Frumusetea orbitoare izvorata din abis.

Cerul naste mandre stele, ce plutesc in lacul tei..
Printul sta, cu mana’i calda strans captiva’n parul ei.
Pe’al sau umar sta o zana, ce viseaza la o luntre
Doar a lor, pentru iubirea ce le va servi drept punte.

Se privesc..oglinda cade, iar tot paradisul falnic.
Va trai in ochii lor, nu-intr-un ciob de sticla jalnic
Doi ochi verzi, privind in umbra, si sperand a fi iubiti.
De doi ochi, caprui si tineri, ce’o sa’i faca fericiti.

Intr-o clipa, se salveaza, paradisul va trai
Nesfarsite veacuri calde, intre vremuri plumburii.
Un sarut, timid, cu cantec, a fost tot ce’a prevestit..
Ca o viata fericita se va naste din nimic..