Pal

Astazi ploua.

Firul galben. Dinspre soare el rasare
Si plutind, incent, agale, ne arata drumul mare
Il privim, si ochii tulburi plini de lacrimi fericite
Nu descriu, ci doar observa tainele adanc pitite.

Si incepe. Cu un pas, dar facut ca noi, deodata
Doua suflete alese ce’au pornit la drum, odata..
Dupa primul, tot e simplu, inimile se deschid
Si petalele din gene , minunate, se intind..

Sus e cerul. Jos e iarba. Inspre eden, o carare
Peste capetele noastre se asterne o curata mare
De cuvinte, ganduri, soapte, toate albe, verzi, un vis.
O podoaba de podoabe ce te’aduce’n paradis.

Dar apare. O padure ce intuneca plimbarea
Iar pe umeri, necurata, ne va arde viu tigarea.
Paseri gri, plutind pe ceruri de’o nuanta moarta, neagra
Ce privesc, infometate, cei doi printi ce pot sa mearga.

Visul gri devine negru. Cerul gri se prabuseste
Peste cei doi, vine, cade, negura lui ii domneste
O furtuna arzatoare spala totul de pe drum
Dar cand trece, lasa’n cale, doua suflete in scrum..

Ei rezista. Si ridica manile impreunate
Si privesc, uimiti, cum cerul le’a distrus atatea fapte
Inchid ochii, se saruta, si padurea creste iar.
Nici chitara de miresme nu mai canta in zadar.

Ochii verzi, sticlind abisul dintr’un cer purificat
Se deschid, privesc si simt paradisul mult visat
Pe un drum a carui cale o incep fire
Doar a lor sunt strans legate, nu de viata, de iubire..